Coperta Repere in istoria Jamdarmeriei Galatene de Catalin Mircea Badin

 

Dimitrie Iuraşcu

          Dimitrie Iuraşcu s-a născut la 29 iunie 1890, la Galaţi, fiind unicul fiu al lui Dimitru Iuraşcu, judecător la Curtea de Apel – Focşani, şi al Caterinei Iuraşcu, născută Boţan.

           După absolvirea liceului „Vasile Alecsandri”, a urmat studiile universitare la Facultatea de Drept din Paris şi cursurile Înaltei Şcoli de Studii Politice, finalizate în 1913. 

           Reîntors în ţară, a intrat în cariera diplomatică, în care a activat neîntrerupt timp de 34 ani, începând cu funcţia de ataşat de legaţie şi încheind cu cea de ministru plenipotenţiar, cl. I, şi trimis extraordinar la Oslo (1934-1938) şi la Lisabona (1941).

           Pe durata activităţii în ţară, a deţinut funcţii de conducere în centrala Ministerului Afacerilor Străine, ca director al Direcţiei Politice etc.

           Disponibilizat, împreună cu numeroşi alţi diplomaţi de carieră, în 1947, şi, fiind înaintea limitei de pensionare, a lucrat ca muncitor betonist pe diverse şantiere de construcţii sau în cooperaţia meşteşugărească, până la întreruperea bruscă a activităţii, în 1952, datorită unui sever accident la ochi. 

           A decedat la 17 noiembrie 1964, la patru luni după ce pensia de bătrâneţe tăiată în 1959 îi fusese redată.

           Din prima căsătorie, în 1921, cu Mariela Seulescu, a avut doi băieţi, decedaţi tineri.

           Recăsătorit cu Maria Matilda Noica, în 1932, a avut doi copii: Caterina, căsătorită Stoenescu, stabilită în SUA după 1990, şi Niculae-Gheorghe, ambii, actualmente, pensionari. 

           Având darul scrisului, de la Dimitrie Iuraşcu au rămas numeroase însemnări cuprinzând amintiri de familie sau din misiunile în străinătate, caiete de poezii, începutul unui roman autobiogafic, Ştefănucă. De asemenea, a rămas un Jurnal consemnând, în 10 caiete, aproape zilnic, evenimentele politice din perioada 1939-1950. 

           Toate acestea, rămase în manuscris, au putut fi regăsite, în ciuda numeroaselor avataruri suferite de familie şi, în final, bine rânduite. 

           O parte din ele, împreună cu alte documente de familie sau acte oficiale, au constituit fondul muzeal/documentar pe numele său, deschis la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”, din Galaţi.

 

 

 



Jurnal Politic (1939-1950) Povestiri şi gânduri răzleţe Amintiri ce trec, Icoane ce se şterg