 |
|
|
|
Dimitrie Iuraşcu
Născut la 29 iunie 1890 la Galaţi, unicul copil al lui Dumitru Iuraşcu, doctor în drept, judecător la Curtea de Apel-Focşani şi al Caterinei Iuraşcu, născută Boţan, fiica spătarului Grigore Boţan. După absolvirea Liceului Vasile Alecsandri din Galaţi, urmează studiile universitare la Facultatea de drept din Paris încheiate în 1912, în paralel cu cursurile Înaltei Şcoli de Studii Politice absolvite în 1913. Teza de licenţă intitulată: „L’influence russe dans les pays Moldo-Valaques depuis Koutchouk-Kainardji jusqu’a la paix de Bucarest (la Bessarabie et les Roumains)” este publicată în 1913 la editura Badel din Chateauroux-Franţa. Reîntors în ţară, a intrat în cariera diplomatică câştigând prin concurs funcţia de ataşat de legaţie şi fiind numit în acest post la 22 decembrie 1913 pe lângă Legaţia României din Belgrad. A activat timp de 34 ani neîntrerupţi, ca funcţionar public în cadrul Ministerului Afacerilor Străine din Bucureşti, ocupând succesiv gradul de secretar de legaţie, însărcinat cu afaceri şi consilier de legaţie pe lângă misiunile României la Atena, Petrograd, Comisariatul român din Turcia de la Constantinopol, la Berlin, Bruxelles, Sofia, Sfântul Scaun, Roma şi Berna. Este numit ministru plenipotenţiar cl. I şi trimis extraordinar la Oslo (1934-1938) şi la Lisabona (1941). Pe durata activităţii în Bucureşti, a deţinut diverse funcţii în Administraţia centrală a Ministerului (director al Direcţiei politice, al Direcţiei consulare, etc.).
Odată cu schimbarea de fond a conducerii politice a ţării, împreună cu numeroşi alţi diplomaţi de carieră, a fost pus în disponibilitate în mai 1947.
Neavând vârsta de pensionare, Dimitrie Iuraşcu a fost angajat ca muncitor betonist şi pontator pe şantierul Fabricii de confecţii din cartierul Militari şi apoi confecţioner de lumânări la o cooperativă meşteşugărească, până ce un grav accident la ochi l-a împiedicat să mai lucreze.
Pensia de bătrâneţe tăiată abuziv în 1959, i-a fost redată, fără explicaţie şi fără recuperare în iulie 1964.
S-a bucurat 4 luni de ea, până la data decesului la 17 noiembrie 1964.
