Doctorul Aristide Serfioti (1828-1905)
Un destin în slujba comunităţii gălăţene

           Provenind dintr-o familie elenă din Hydra, cu studii universitare de medicină la Universitatea «Regele Otho I» din Atena (între anii 1846-1850), în specialitatea chirurgie obstetrică şi susţinând „con brio” doctoratul în medicină la Universitatea «Ludwig Maximilian» din München (1851), Aristide Serfioti pleacă în diaspora, în Moldova, unde îşi alege ca loc de profesie vocaţională şi domiciliul definitiv în comunitatea urbană Galaţi, unde se afla o numeroasă şi puternică minoritate greacă naturalizată deja, în care, după 1853, se va integra pe deplin, la început cu statutul  de sudit, dobândind, apoi din 1865, cetăţenia română.

                       A depus o activitatea prodigioasă, mai întâi în calitate de medic militar între anii 1853-1868, ajungând la gradul de colonel în anul 1862, prin promovarea de către însuşi primul Domnitor al României moderne, Alexandru Ioan I Cuza, funcţionând aproape în acelaşi timp şi ca medic de spital, ultimul din ele fiind „Elisabeta Doamna-Caritatea Gălăţeană”.

                       A manifestat vederi largi, novatoare, asupra problemelor de igienă şi salubritate ale populaţiei localnice, îndeosebi cea pauperă, contribuind direct la asanarea cazurilor impuse de pericolul de:  epidemii (holeră), regimul de carantină portuară, boli cronice, deficienţe în igiena şi mentalitatea populaţiei, lipsa de medicamente, lipsa de aparatură medicală şi numărul mic de paturi pentru spital, făcând front comun alături de alţi colegi de breaslă, influenţând pozitiv activitatea autorităţilor administrative locale.

                       Dr. A. Serfioti a fost un om al epocii sale, gândind şi acţionând în spiritul ei. Alături de o profesie umanistă, liberală, recunoscut ca membru al unei elite intelectuale, el dispune financiar, îşi consolidează poziţia socială, materială, şi manifestă o atitudine progresistă, în consonanţă cu mentalul generaţiilor ce trăiau în „secolul naţionalităţilor”.

                       Nu a activat în plan politic, nefiind afiliat niciunui partid, în schimb va fi integrat în fenomenul francmasonic naţional şi european, participarea sa ca membru fondator (în anul 1865) al Lojii regulare „Discipolii lui Pytagora” din Galaţi, aflată sub obedienţa Le Grand Orient de France, Rite de Memphis, asigurându-i o ascensiune binemeritată până la gradul de maestru (18), atestată şi de cele trei diplome datate 1865, 1868, 1869.

                       Doctorul Aristide Serfioti a dovedit o perfectă adaptare de veritabil homo europaeus – un etnic elen plecat în diaspora, care a devenit cetăţean român, rămânând un coreligionar fidel creştin ortodox, ctitor de lăcaş bisericesc  - monument istoric şi de artă, un partizan declarat al modernizării societăţii (şi a sistemului sanitar), un consecvent umanist şi vrednic slujitor al Jurământului lui Hipocrate, un prosper proprietar de moşie, un filantrop generos în timpul vieţii, care a menţionat expres, în testament, un sprijin material consistent acordat pentru diverse instituţii medicale şi de învăţământ din Galaţi, Bucureşti şi Atena, neuitând nici regula nescrisă din „lumea boierilor cu suflet” de a înzestra tinerele familii din satul Fileşti.

           Studiul documentar, elaborat de doamna muzeograf Mariana-Delia Pohrib, reconstituie şi reliefează un profil biografic încadrat într-un orizont social şi profesional (medical), investigând - cu competenţă - un substanţial şi dispersat material arhivistic, ocultând, deocamdată, valorificarea corespondenţei private.

prof. univ. dr. Dan RÂPĂ-BUICLIU

          În anul 1960, Ştefan Constantinide, arhivist principal în cadrul Serviciului Regional Galaţi al Arhivelor Statului, descoperea, cu ocazia unui control efectuat la Spitalul Municipal nr. 1 din Galaţi, actualul Spital de Psihiatrie „Elisabeta Doamna”, în subsolul clădirii administrative, un număr de 20 volume conţinând documente referitoare la viaţa şi activitatea doctorului Aristide Serfioti, precum şi în legătură cu fondarea şi întreţinerea spitalului al cărui medic şef a fost o perioadă îndelungată.

           Documentele care compun această colecţie personală, aflată în prezent la Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, se disting prin varietate şi importanţă (acte de proprietate, autorizaţii de construcţii, acte de donaţie, testamente, legate testamentare, precum şi scrisori, reţete medicale, chitanţe, fotografii, fotocopii,  cărţi de vizită ş.a.).

                       Munca de documentare a presupus, printre altele, cercetarea unor fonduri arhivistice aflate în păstrare la Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, care au furnizat aproximativ 90% din documentele prezentate în lucrare. De asemenea, au fost întreprinse cercetările de rigoare la: Muzeul de Istorie Galaţi, Muzeul Naţional de Istorie a României, Biblioteca „V. A. Urechia” Galaţi, respectiv Biserica „Sfânta Treime” din cartierul Fileşti, Galaţi. La acestea s-au adăugat o serie de lucrări istoriografice, ale unor autori consacraţi, referitoare la oraşul Galaţi.

           În mod evident, activitatea de documentare şi cercetare a fost extinsă şi la arhiva Spitalului de Psihiatrie „Elisabeta Doamna” Galaţi (fostul Spital Municipal „Elisabeta Doamna” Galaţi).

           Astfel, în a doua jumătate a anului 2003, am descoperit, în arhivele Spitalului de Psihiatrie „Elisabeta Doamna” Galaţi, un volum de documente, datate în perioada 1631-1929, a cărui existenţă a fost adusă la cunoştinţa conducerii Serviciului Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, care, la 21 octombrie, a dispus preluarea şi integrarea acestuia în colecţia „Dr. Aristide  Serfioti (1828-1905)”, completând cele 20 de volume descoperite în anul 1960.

           Modul de prezentare al volumului (copertele, cotorul din piele) ne duc la concluzia că acesta a fost constituit în aceeaşi perioadă cu celelalte 20 de volume şi considerăm că este cel mai important din punct de vedere al conţinutului documentar (cuprinde informaţii referitoare la moşia Fileşti–Calica, proprietate a doctorului Aristide Serfioti). 

           Volumul, preluat în 2003, numără 250 file şi conţine o serie de documente referitoare la moşia Fileşti-Calica, din anii 1631-1884, peste 50 la număr, o parte din acte fiind originale, altele sub formă de copii, contemporane sau ulterioare, precum şi o serie de acte de vânzare-cumpărare ale unor proprietăţi funciare, măsurători topometrice ale moşiei, acte de ipotecă şi împrumut, chitanţe care făceau dovada plăţii ratelor, majoritatea plăţilor fiind făcute către Creditul Funciar Român.

           În volum sunt prezente în special acte de proprietate referitoare la casa şi moşia doctorului A. Serfioti, începând cu actul de veşnică vânzare încheiat la 20 septembrie 1862, prin care doctorul A. Serfioti cumpără de la urmaşii doctorului A. Abegg, contra sumei de 1.130 de galbeni, casa situată în strada Mihai Vodă (Bravu), act adeverit de Consulatul Prusiei la Galaţi şi autentificat de către Tribunalul Judeţului Covurlui – Secţia I-a.

           Planurile, în număr de patru, reprezintă părţi structurale sau de ansamblu ale casei doctorului A. Serfioti, cât şi schiţa hanului din Fileşti.

            Printre documente se regăsesc şase fotografii reprezentând pe doctorul Aristide Serfioti la biroul de lucru, precum şi fotografii ale casei doctorului, situată pe strada Mihai Bravu nr. 24, o fotografie făcută cu ocazia vizitei Principesei Elena la căminul „Amicele tinerelor fete” instalat în casa doctorului Serfioti, o fotografie panoramică a locului unde, de Ziua „Sfintei Troiţe”, la moşia Fileşti – Calica se ţinea bâlciul anual şi o  fotografie a hanului de la moşia Fileşti.

           Prezentul studiu biografic, dublat de un album de documente, aduc în atenţia publicului şi transcrierea din româno-chirilică a unor documente inedite referitoare la moşia Fileşti – Calica, reproduse, atât în xerocopii, cât şi în forma transcrisă, la Anexe.

           Cum este şi firesc, prezentarea activităţii medicale a doctorului Aristide Serfioti nu putea fi realizată decât în cadrul contextului general, profesional, social, economic şi politic existent la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

           Astfel, am considerat oportună prezentarea într-o formă succintă a datelor istorice şi informaţiilor inedite în legătură cu asociaţiile profesionale şi ştiinţifice ale medicilor gălăţeni, cu atribuţiile şi responsabilităţile agenţilor sanitari, spitalele şi farmaciile gălăţene, insistând în mod deosebit asupra Spitalului „Elisabeta Doamna – Caritatea Gălăţeană”, consiliilor de igienă ale urbei şi judeţului, instituţiilor caritabile de pe lângă spitale, salubrităţii şi igienei publice, precum şi o serie de date statistice în legătură cu bolile mai frecvente.

           Studiul biografic îşi propune să aducă în atenţia tuturor celor pasionaţi de istorie, şi nu numai, o prezentare a contextului socio-economic al practicii şi vieţii medicale la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, constituind, totodată, un modest omagiu adus doctorului Aristide Serfioti, model uman, profesional şi filantropic.

Mariana-Delia POHRIB