Balcanii, marea furtună
Europa de Sud-Est, ieri şi astăzi

          La aproape trei decenii după schimbările istorice care au avut loc în Balcani, ţările din zonă, ca de altfel şi popoarele lor, continuă să trăiască, în plan politic, dar şi economic, urmările de lungă durată ale acestor schimbări, deşi majoritatea acestor ţări sunt membre ale Uniunii Europene şi/sau ale NATO.

           Pentru aceste motive, pentru că trecutul este, în acelaşi timp, şi foarte departe dar şi foarte aproape, există, în mod obiectiv, necesitatea unei amănunţite şi obiective înregistrări-explicaţie-analiză a evenimentelor care au avut loc în această perioadă în Balcani, la sfârşitul secolului al 20-lea, imediat după dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice.

          Autorii acestei lucrări colective, apărută sub îngrijirea lui Hristos Antoniadis, vin să acopere această nevoie. Profesorii Stelios Alifandis, Vlasis Vlasidis, Dimitris Kiţikis, Theofanis Malkidis, Meri Bosi şi Ghorghios Hristidis, ale căror texte sunt prefaţate de răposatul Dimitris Analis, oferă această publicaţie a Editurii Kastalia comunităţii bibliofile şi tuturor celor care caută răspunsuri la întrebările cum şi de ce au avut loc aceste evenimente.

          Este vorba de o lucrare obiectivă, foarte folositoare, atât în ceea ce priveşte prezentarea faptelor şi a evenimentelor, cât şi în ce priveşte explicaţiile pe care le prezintă.

Serafim Mihiotis

         Până la începutul anului 1990, Peninsula Balcanică, mai cunoscută sub numele de Balcani, era socotită o regiune cu graniţe bine stabilite, pentru ţările ce o compuneau – Albania, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, România şi o mică parte din Turcia.

          Războiul Rece, început în anul 1945, şi împărţirea Europei în două zone de influenţă – din moment ce existau armate americane şi sovietice pe continentul european – asigurau o pace, care părea definitivă, chiar dacă agresivitatea vecinului apropiat, Turcia, găsea teren prielnic în Grecia, ţară slabă şi, în fapt, fără aliaţi. Iugoslavia şi Bulgaria aparţineau - cu toate deosebirile dintre ele – aceleiaşi tabere ideologice, ca de altfel şi România şi Albania. Nu exista nicio concurenţă efectivă şi toate păreau a menţine un status quo.

          Însă, la începutul lui 1990, destrămarea Uniunii Sovietice a oferit Statelor Unite ocazia de a impune, prin intermediul NATO, o hartă nouă, altfel concepută, care lega Europa de răsărit şi statele din zona balcanică de noile interese geo-strategice ale Statelor Unite şi ale unor state europene. Graniţele sovietice au bătut în retragere în Răsărit şi au devenit graniţe între Rusia şi NATO, reducând puternica – altă dată – Rusie la vechile ei graniţe, ba chiar la unele mai reduse, din moment ce Ucraina, Georgia şi alte state au intrat în sfera de influenţă a NATO. De altfel, în sud, Washington-ul împinge Turcia către Europa şi o sprijină în detrimentul Greciei.

          Cartea lui Hristos Antoniadis, cu colaborarea unor recunoscuţi specialişti în probleme balcanice, are o dublă calitate: analizează în amănunt situaţia şi problemele fiecărui stat balcanic şi, totodată, prezintă cu precizie ştiinţifică relaţiile/dependenţele bilaterale dintre ele, cât şi influenţa concretă şi directă pe care o exercită puterile străine, mai ales Statele Unite, inspirând şi creând harta actuală a Balcanilor.

Dimitris Analis