Date monografice despre Crăieştii de Covurlui, comuna Vârlezi, judeţul Galaţi

          Toate informaţiile despre originea şi vechimea satului Crăieşti, atât scrise cât şi orale, au caracter legendar, cam până în jurul anului 1700. Abia de la această perioadă încoace încep a se găsi indicaţii cu privire la existenţa Satului Crăieşti, situat în vecinătatea Adamului, a Drăguşenilor şi a Smulţilor.

            Despre satul Crăieşti, din fostul judeţ Covurlui, profesorul Moise Pacu, în lucrarea sa, Despre judeţul Covurlui, arată că această aşezare, dimpreună cu aceea a Vârlezilor, au fost, încă de la originea lor, curat răzeşeşti. În Marele Dicţionar Geografic al României, se arată că, în anul 1899, Crăieştii era o comună situată pe dealul Crăieştilor şi formată dintr-un singur sat vechi răzeşesc. Mai departe, în legătură cu originea şi denumirea satului, se arată că o legendă populară spune că denumirea de „Crăieşti” ar veni de la un „Craiu”, aşezat aici, în timpurile vechi, şi care ar fi avut un fiu cu numele de Bărbante, căsătorit cu Biţa, una din fiicele Bănesei din Băneasa. Însă altă versiune atribuie întemeierea satului Crăieşti la trei „bătrâni”: Prosie, Bogdan şi Sora, ce aveau porţiuni însemnate de pământ, ale căror hotare se cunosc şi astăzi.

            Printre bătrânii satului este acreditată şi o altă legendă, care spune că privilegiul de răzeş – boier l-ar fi dobândit un anume căpitan Sârbu Craiu, din partea voievodului Ştefan cel Mare, drept răsplată pentru vitejia şi credinţa cu care acest căpitan s-a luptat cu turcii la Vaslui. Astfel, el a devenit întemeietorul satului, care a preluat denumirea de Crăieşti.

            Datele monografice cu referire la caracteristicile majore ale satului şi ale locuitorilor săi au putut fi urmărite şi aflate în trecut, în special cu ajutorul studiilor genealogice asupra câtorva dintre familiile mai reprezentative şi cu continuitate, din sat.            

            Printre puţinele documente oficiale cu caracter civil-administrativ care s-au găsit în arhive, remarcăm înregistrările recensămintelor populaţiei satului pe anii 1773-1774, 1832, 1839 şi 1846, unde sunt trecuţi, nominal, locuitorii satului, pe categorii şi cu multe indicaţiuni de înrudire între ei. Aceste documente se află la arhivele Statului de la Iaşi, unde se găsesc, de asemenea, şi unele mitrici de stare civilă ale satului Crăieştii de Covurlui, amestecate şi fără continuitate, pentru perioada până la 1847. Asemenea înregistrări în registrele de stare civilă, pentru perioadele mai apropiate, se găsesc şi la arhivele Statului de la Galaţi şi de la primăria comunei Vârlezi. Lipsesc datele de stare civilă între anii 1857-1867.