 |
|
Răzeşii de Bălăbăneşti
|
|
Volumul cuprinde aproximativ 200 documente de naturi diferite, majoritatea referindu-se la dreptul de proprietate funciară a răzeşilor, dar nelipsind cele ce privesc aspecte fiscale, starea sanitară, învăţământul, biserica, starea civilă şi însemnări diverse asupra fenomenelor meteorologice, astronomice, calamităţilor naturale, evenimentele politice ş.a. Un sfert din aceste documente au mai fost publicate în diverse timpuri şi locuri de către Iacob Antonovici-Bârlădeanul, de fiul său, Nicolae Antonovici, de Theodor Codresci, Ilie Corfus, Ghe. Ghibănescu, C. C. Giurăscu, B. P. Haşdeu, N. Iorga, sau au apărut în periodice, iar restul de trei sferturi sunt documente nepublicate încă culese din Arhivele Statului de la Iaşi şi Bucureşti, de la Biblioteca Academiei Române şi de la Episcopia Romanului.
Prezenta culegere de documente şi ştiri în legătură cu satul Bălăbăneşti nu are deloc pretenţia de a fi exhaustivă. De altfel, informaţiile se opreau la anul 1866, imediat după adoptarea oficială a alfabetului latin în ţara noastră, deoarece, după această dată, cercetarea este mai puţin anevoioasă, materialul informativ este din ce în ce mai abundent, iar transformările economice, culturale şi politico-sociale sunt de o atare amploare, încât depăşesc cu mult, în decursul unul singur secol, realizările celor două milenii care preced. De aceea, atât ca mod de prezentare, cât şi sub aspectul conţinutului, materialul informativ asupra Bălăbăneştilor de după 1866 trebuie, în mod necesar, să facă obiectul unei lucrări aparte.
Prin structura economico-socială a răzeşiei şi, ţinând seama de vechea legislaţie românească ca şi de alcătuirea statului moldovean, locuitorii satului Bălăbăneşti au fost, în mod obligatoriu, nişte quasi-genealogişti de profesie. Datele despre filiaţiune abundă, în mai toate documentele din acest volum, spre a justifica vocaţia sau dreptul de a stăpâni pământul satului. Iată de ce am alcătuit un foarte întins indice de nume de persoane, menit să uşureze cercetările genealogice, căci satul Bălăbăneşti a dat Moldovei şi României oameni de valoare, a căror memorie nu se va şterge uşor. Prin contrast însă, satul Bălăbăneşti apare deficient în arhivele noastre, în ceea ce priveşte participarea sa la unele catagrafii importante, ca cele din 1774 şi 1820, ca şi la multe alte lucruri în domeniul sanitar, ecleziastic sau fiscal, din cursul secolului al XIX-lea, iar mitricile, primele acte de stare civilă introduse în Moldova după 1832, s-au păstrat numai în mică măsură. Pierderile pe care arhivele moldoveneşti le-au avut în incendii celebre şi în cursul ultimelor două războaie mondiale explică în mare parte penuria de informaţii şi documentaţie pentru trecutul mai îndepărtat.
În acest volum s-au strâns:
câte 1 document din secolele XII, XIV, XV şi XVI
11 documente din secolul XVII
46 documente din secolul XVIII
iar restul, marea majoritate, sunt documente din secolul XIX.
Pe baza datelor consemnate în documentele din acest volum, s-a alcătuit o cronologie a Bălăbăneştilor, care arată frământarea continuă a răzeşilor pentru ocina strămoşească, preocuparea lor principală, care i-a ţinut departe de intriga şi instabilitatea politică din Moldova. Păstrând cu străşnicie calea de mijloc a unei „aurea mediocritas”, răzeşii de Bălăbăneşti au dus o luptă acerbă cu clasa suprapusă a marii boierimi ori de câte ori a vrut să intre în hotarele satului şi nu a exploatat munca robilor ţigani sau a vecinilor lipsiţi de pământ. Păstrători perseverenţi ai stării sociale de mijloc, au păstrat în acelaşi timp credinţa, limba, obiceiurile şi o conduită morală fără abateri şi compromisuri, caracteristică micilor comunităţi, în care fiecare membru e cunoscut de la naştere până la moarte şi unde ruşinea este cel mai aspru judecător. De aceea, cazurile penale întâlnite, fără a fi ocolite sau ascunse, au fost extrem de rare şi lipsite de gravitate.
George-Felix TAŞCĂ