Moise N. Pacu

          Născut la 11 octombrie 1853, în vestitul sat Babele din sudul Basarabiei (azi în Ucraina), localitate care a dat românismului altă mare personalitate, mareşalul Alexandru Averescu, Moise N. Pacu este un produs istoric al perioadei (1856-1878) în care cele trei judeţe de sud ale Basarabiei (Cahul, Ismail şi Bolgrad) au făcut parte iniţial din Principatul Moldovei iar mai apoi din România „mică”. A studiat în cadrul Seminarului Teologic din Ismail, fondat de marele episcop Melchisedec Ştefănescu, completându-şi mai apoi studiile la Iaşi, la Seminarul de la Socola, care avea şi ciclu superior.

           După terminarea studiilor, tânărul Pacu a revenit la Ismail, predând la seminarul din localitate până când, în urma presiunilor internaţionale, România a trebuit să cedeze din nou cele trei judeţe către Imperiul rus, care a avut grijă să distrugă rapid viaţa culturală de expresie românească care înflorise atât de frumos în regiune. Alături de alţi intelectuali români din Ismail, Moise Pacu se refugiază în România liberă, stabilindu-se la Galaţi, aproape de frontieră, devenind una din personalităţile remarcabile ale urbei de pe Dunăre, o adevărată „piatră de temelie” a Galaţiului, conform fericitei expresii a arhimandritului Iuliu Scriban, în calitate de profesor, jurist, om politic, ziarist şi animator cultural.

BASARABIA