 |
| GALAŢII |
George I. Christescu
militar, impegat CFR, poet, nuvelist
Nu cunoaştem multe informaţii despre autorul acestei lucrări. Dacă am da credit detaliilor dintr-o nuvelă cu aparent caracter autobiografic („În anul 1885, eram militar în al 3-lea batalion de vânători, cu reşedinţa la Bucureşti. […] Voluntar de 18 ani, după un an şi jumătate eram sergent major”), George I. Christescu (Cristescu) s-a născut prin anul 1867. Pseudonimul „Delablidare” şi faptul că primele sale lucrări au fost publicate la Focşani ne fac să credem că era născut în zona Vrancei. De altfel, într-un volum dedicat familiei Cottescu autorul nostru insera referiri la originea satului Blidare, aşezare atestată încă din vremurile lui Matei Basarab.
În nuvela autobiografică citată, Christescu preciza că absolvise o şcoală profesională şi era impiegat CFR. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea autorul a publicat mai multe volume de descrieri, poezii şi nuvele ce îi definesc stilul literar.
Dacă reuşitele sale lirice par a lăsa de dorit, lui Christescu nu i se poate reproşa că a ignorat în scrierile sale temele majore ale creaţiei artistice: Omul, Amorul, Dreptatea etc. Stilul este cel mai adesea pompos şi hiperbolizant, mai ales când face referire la istorie, patrie, familia regală, în vreme ce în deplângerea situaţiei obidiţilor muncitori autorul nu-şi ascunde deloc simpatiile socialiste. Nu în ultimul rând, demn de semnalat este simţul său vizionar în destinul umanităţii, fragmentul de mai jos fiind, credem, ilustrativ în acest sens: „Vor trece mii de ani, până când omul să cucerească fundul mărilor, regiunile atmosferice şi necunoscutul de la Poli, când prin rafinamentele căpătate în spaţiu şi timp va trăi mai mult, nu va mai munci ca să trăiască, va parveni să scoată Dreptatea din haosul neştiinţei, şi atunci stăpân pe cea mai mare parte din secretele nesfârşite ale firei, se va transforma cu totul, va deveni spirit şi se va hrăni cu elementele aerului ce vor conţine materii nutritive, ne traficate (necumpărate şi nevândute) de nimeni, aerul fiind imens, liber şi neperitor. Atunci va străbate planetele, unde va găsi fiinţi ajunse în acelaşi stadiu de perfecţiune ca şi el, or dacă va găsi ignoranţi se va sili să-i lumineze”.
În primul deceniu al secolului al XX-lea îl găsim tot mai prezent la Galaţi, unde presupunem că trebuie să fi colaborat cu fratele său, Romulus C(h)ristescu, proprietarul unui atelier tipografic la Focşani şi mai apoi al unei edituri la Galaţi – Editura „Dunărea”, Fraţii Romulus şi George C(h)ristescu.
Constantin Ardeleanu