Melchisedec Ştefănescu
ierarh, carturar

          Melchisedec Ştefănescu a fost alături de marii oameni de stat ai Moldovei, care doreau realizarea unui stat unitar care să-i cuprindă pe toţi românii din Principatele Moldova şi Valahia.

           Iată de ce îl întâlnim ca membru în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857) susţinând cu ardoare unirea românilor conduşi de un principe pământean. După realizarea Unirii Principatelor, Kogălniceanu îl propune pe Melchisedec în noul cabinet guvernamental ce urma a se forma în primăvara anului 1860.

           Mihail Kogălniceanu considera că în fruntea Departamentului Cultelor şi Instrucţiunii Publice trebuie să fie „un cleric cult şi în acelaşi timp un mare patriot”.

           Disputele aprinse privind intrarea unui cleric în guvern, l-a determinat pe Melchisedec să-şi anunţe demisia din noul guvern condus de Mihail Kogălniceanu, consemnând în actul demisiei sale către Principele Alexandru Ioan I faptul că acceptând postul de ministru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii Publice nu s-a „înşelat nicidecum de a vedea în aceasta altceva, decât chemarea raportatorului dorinţelor clerului naţional la Divanul ad-hoc”. De asemenea, era convins că acceptând propunerea de a face parte dintr-un guvern al Domnului Alexandru Ioan Cuza, nu încălca nici un Canon al Bisericii Ortodoxe „cari învoiesc clerului, când va fi chemat de legi, a lua asupra-şi purtarea de grijă pentru orfani, văduve, pentru lucrurile bisericii şi pentru alte însărcinări, compatibile cu religiozitatea şi frica de Dumnezeu (Canon III, Sinod IV Ecumenic).

           În calitatea sa de membru în Consiliul Superior de Instrucţie, post ocupat, după demisia de la Departamentul Cultelor şi Instrucţiei Publice (1860), îl înştiinţa pe Mihail Kogălniceanu că „şcoalele naţionale le-au găsit într-o stare mai mult sau mai puţin tristă, provenită cea mai mare parte din lipsa de privigherea necesară asupra profesorilor, care sunt lăsaţi în voia lor. Mulţi profesori se jeluesc că sunt descurajaţi, din cauză că nu li se plătesc salariile câte 6-7 luni; nu au cu ce să trăiască şi sunt siliţi a-şi căuta şi alte ocupaţiuni, ca să poată trăi”.

           Funcţia ocupată în acest Consiliu l-a calificat pe arhimandritul Melchisedec să participe la întocmirea proiectului Legii Instrucţiei Publice din 1864.

           Începând cu anul 1861, arhimandritul Melchisedec Ştefănescu „îşi încheie o etapă din viaţa şi activitatea didactică”, fiind numit Locotenent de Episcop al Episcopiei Huşi.

           În data de 17 noiembrie 1864, Alexandru Ioan I semna decretul de înfiinţare a Episcopiei Dunării de Jos şi de instalare ca Episcop al nou înfiinţatei eparhii a episcopului Melchisedec Ştefănescu.