Pivotul geografic al istoriei

          Articolul „The Geographical Pivot of History” a apărut în revista Geographical Journal, în aprilie 1904, după ce mai întâi fusese citit în Societatea Regală de Geografie pe 25 ianuarie. De numai 16 pagini, textul geografului britanic Halford Mackinder a făcut epocă. Prin conţinutul lui, autorul e considerat fondatorul geopoliticii şi geostrategiei, împreună cu geograful german Friedrich Ratzel, autorul nu mai puţin celebrei Politische Geographie (1897), şi cu diplomatul suedez Rudolf Kjellen, student al lui Ratzel, care în 1916 avea să publice Staten som lifsform („Statul ca formă de viaţă”).

           Pentru prima dată în mod aplicat, pe studii de caz, realităţile de teren ale geografiei regionale şi planetare erau prezentate ca agenţi ireductibili şi de prim ordin ai istoriei, iar noile concepte popularizate de Mackinder: putere continentală, putere oceanică, zonă-pivot, zonă marginală (inner crescent), zonă insulară şi oceanică (outer crescent), precum şi acela de „mobilitate” s-au impus în terminologia disciplinei.