Biserica în comunism

           Comunismul, prin ruperea brutală a vechilor solidarităţi, a pus involuntar problema rostului individului creştin într-o societate eminamente necreştină. Multe dintre eseurile din volumul de faţă se referă tocmai la chestiunea desăvârşirii interioare, condiţie a supravieţuirii şi mântuirii într-o lume ostilă, lipsită de vechile „rânduieli”. Această îndreptare spre interior şi focalizare pe valorile eterne ale creştinismului se vede foarte bine în mediul carceral comunist, unde exponenţi ai diferitelor comunităţi religioase (ortodocşi, greco-catolici, romano-catolici, protestanţi etc.), relativ închise şi ostile în lume, manifestă o solidaritate şi o apropiere până atunci de neimaginat. Pentru cei ostili ecumenismului contemporan, solidaritatea trans-confesională din închisorile comuniste poate reprezenta un model alternativ, prin afirmarea, în acelaşi timp, a propriei identităţi şi respectarea jertfei celuilalt, făcută în numele unui ideal spiritual, chiar dacă acest ideal este diferit de al nostru.

          Dincolo de prezervarea memoriei suferinţelor din anii comunismului, a curajului mărturisirii, lucrarea caută să evidenţieze conştiinţa misionară, centrată pe individ, dezvoltată în acei ani negri, experienţă cât se poate de actuală în lumea postmodernă.

          Volumul include, alături de textele „româneşti”, trei eseuri care se referă la aspecte esenţiale legate de modul în care s-a înţeles în alte spaţii problema creştinismului în viaţa lumii de azi, deopotrivă sub unghiul mântuirii, dar şi al impactului în plan istorico-social al valorilor creştine, cu un ecou deosebit asupra lumii contemporane. Este vorba de creştin-democraţie, teologia eliberării şi despre mesajul peren al spiritualităţii athonite, adresat lumii întregi prin vocea Sfântului Siluan. Intenţia a vizat un necesar demers comparativ, dar şi o punere alături a unor reflecţii afine, pentru un dialog ce nu poate fi decât fertil pentru „conştiinţa creştină”.

Prof. univ. dr. George ENACHE