Istoricul editurii

            Editura Muzeului de Istorie Galaţi a fost înfiinţată în anul 2011, ca urmare a mai multor considerente.

            În primul rând, existau sau erau în curs de redactare mai multe lucrări ale specialiştilor din cadrul Muzeului care urmau a fi publicate. De altfel, cercetătorii instituţiei s-au tot confruntat de-a lungul anilor cu problema lipsei unei edituri a Muzeului, fiind nevoiţi fie să publice în afară (cum a fost cazul cu Paul Păltănea, Mihalache Brudiu, Ion T. Dragomir, Ştefan Stanciu, Dan Râpă-Buicliu etc.) fie să includă lucrărilor lor individuale în seria revistei Danubius, ca numere speciale. Astfel au apărut Danubius 15/1994 (Costel Ilie, Medalii şi decoraţii româneşti din colecţiile Muzeului de Istorie Galaţi), Danubius 16/1996 (Ion T. Dragomir, Monografia arheologică a Moldovei de sud), Danubius 19/2001 (Ion T. Dragomir, Necropola birituală Sântana de Mureş-Cerneahov, sec. III-IV e.n., de la Lunca, regiunea de sud a Moldovei).

            În al doilea rând, Muzeul de Istorie din Galaţi a organizat o serie de activităţi, inclusiv unele transfrontaliere, în Republica Moldova, cu ocazia cărora s-au conturat câteva teme de dezbatere şi nevoia de a avea materiale publicate în legătură cu acestea. Astfel au apărut cele două lucrări conţinând documente referitoare la Basarabia, cel al lui Moise Pacu (Basarabia. Diferite articole de ziare din anul 1878, retipărite cu ocazia contra-serbărei centenarului anexării Basarabiei la Rusia) şi cel editat de Ion Şişcanu şi Ion Negrei (Basarabia. Mărturii documentare (1812-2012)).

           Primele lucrări au aparţinut unor cercetători din cadrul instituţiei, fiind vorba atât de cataloage de colecţie, cataloage arheologice cât şi de studii. Activitatea editorială a continuat prin cooptarea unor autori din afara instituţiei, în special cercetători aparţinând sau afiliaţi Universităţii Dunărea de Jos, din acelaşi oraş. De altfel, implicarea cadrelor didactice din universitatea gălăţeană a luat şi alte forme: coordonarea unor serii şi colecţii, recenzarea unora dintre materialele propuse spre publicare.

           În timp, editura a început să primească propuneri de publicare, unele fiind şi concretizate sub forma unor cărţi, de la diverşi autori având în mai mică măsură – sau chiar deloc – conexiuni cu oraşul Galaţi.

            În 2020, Editura Muzeului de Istorie Galaţi a încheiat un parteneriat extern cu Editura Lexon, din Chişinău. În cadrul acestui parteneriat, a apărut deja o primă lucrare: Polina Lungu, Alexandru Boldur – simbol al identităţii naţionale.

            Un alt parteneriat, de data aceasta intern, a fost încheiat în anul 2013, cu Editura Eikon din Cluj. Din această colaborare au rezultat trei lucrări.

            Începând cu anul 2021, Editura Muzeului de Istorie Galaţi publică lucrări şi în cadrul unui parteneriat încheiat cu Editura Academiei Române.

           Activitatea editorială

            Întâi de toate, editura a făcut cunoscute câteva aspecte importante ale patrimoniului cultural al zonei de sud a Moldovei. În acest sens, se remarcă albumul de colecţie Restituiri Maksay / Restitutions Maksay, care a valorificat colecţia de clişee ale fostului fotograf al curţii regale a României, George Maksay. S-a reuşit nu doar valorificarea colecţiilor Muzeului de Istorie Paul Păltănea, ci şi a unor colecţii private, puţin cunoscute publicului larg; astfel a fost publicat albumul bilingv Galaţi în cărţi poştale ilustrate / Galaţi in Illustrated Postcards, care strânge laolaltă ilustrate din cinci colecţii private. De asemenea, a fost publicată o lucrare ce valorifică, laolaltă, colecţii private şi colecţii ale Muzeului, şi anume un album fotografic dedicat Hortensiei Papadat Bengescu.

            Interesul pentru valorificarea şi (re)introducerea în circuitul ştiinţific a surselor istorice s-a concretizat atât prin publicarea unor documente inedite, uneori însoţite de ample studii, cât şi prin descoperirea şi reeditarea (uneori în facsimil) a unor lucrări mai vechi, indisponibile astăzi pentru publicul larg dar cu certă valoare ştiinţifică. Editura a reuşit publicarea unor colecţii de documente, multe din ele inedite, importante pentru istoria zonei de sud a Moldovei (George Felix Taşcă, Răzeşii de Bălăbăneşti; Cristian Dragoş Căldăraru, Moşia Balta Brateşului din Ţinutul Covurlui (1448-1847); Cristian-Dragoş Căldăraru, Muzeul Cuza-Vodă din Galaţi. 24 Ianuarie 1939. O recuperare istorică; Costin Clit, Documente privitoare la istoria Mănăstirii „Sfinţii Arhangheli” – Metoc din Galaţi).

            Au fost valorificate inclusiv lucrări de memorialistică, relevante din punct de vedere al informaţiei istorice conţinute, cum ar fi jurnalul diplomatului Dimitrie Iuraşcu. Totodată, au fost publicate un volum cuprinzând amintiri din perioada detenţiei politice, ale istoricului Paul Păltănea, şi lucrarea autobiografică a lui Alfred Kasper, Supliciu fără condamnare. Calvarul unui inginer minier deportat cinci ani în bazinul Doneţk (ianuarie 1945 – octombrie 1949).

            Recuperarea şi revalorificarea surselor istorice a luat şi forma unor ediţii critice ale unor lucrări mai vechi, inaccesibile astăzi, cum ar fi „manifestul” lui Nicolae Petrescu-Comnen, prin care încerca să justifice lumii occidentale actul de intrare a României în Primul Război Mondial, care a fost reeditat nu doar în originalul francez ci laolaltă cu o traducere adnotată în limba română.

            Lucrările tratând probleme de istorie a Basarabiei fie au făcut obiectul mai multor evenimente (lansări de carte sau conferinţe) în Republica Moldova fie au fost utilizate ca materiale suport în cadrul unor astfel de evenimente. De altfel, primele publicaţii ale editurii au fost tocmai pe această temă iar câteva dintre numerele suplimentare ale revistei Danubius, periodic publicat de Editura Muzeului de Istorie Galaţi, au fost dedicate tot acestui spaţiu. Conexiunea cu Basarabia este favorizată nu doar de apropierea geografică şi de numeroasele interferenţe istorice ci şi de strânsa colaborare a editurii cu Universitatea Dunărea de Jos, care are mai multe filiale în Republica Moldova, derulând cu intensitate activităţi cultural-educaţionale în acest teritoriu.

            Având sediul într-o zonă de interferenţă culturală, editura a reuşit publicarea unor lucrări ce abordează religia şi multiculturalismul. Au fost publicate atât lucrări cu privire la creştinism, la islam, în particular despre formele pe care acesta le-a luat în zona Dobrogei, cât şi despre religii mai îndepărtate de spaţiul cultural românesc, cum ar fi budhismul sau hinduismul. Abordarea pluralistă, multiculturală, a luat forme încă şi mai bine conturate în două dintre numerele suplimentare ale revistei Danubius (2014 - Religious Pluralism in Global Perspective; 2015 - Religion and the Challenges of the Contemporary World), care au vizat în mod explicit problematica relaţiilor interconfesionale. Importantă este o traducere din limba turcă a unei lucrări dedicată personalităţii religioase a lui Sari Saltuk Baba, considerat drept un sfânt atât în tradiţia islamică din Balcani cât şi în unele biserici creştine din aceeaşi zonă. Lucrarea a fost lansată chiar la mausoleul acestuia, din Babadag. Preocuparea pentru formele religioase minoritare s-a manifestat şi în editarea a două lucrări ce abordează religiile orientale, una din ele în limba engleză (Selfhood and Knowledge in Yogācāra Buddhism).

            Cele câteva cărţi dedicate creştinismului au drept element specific abordarea socială a spiritualităţii (Vartolomeu Stănescu, Puterile sociale ale creştinismului), resursele de care dispune aceasta pentru a modela societatea, atât în vremuri de criză (George Enache, Biserica în comunism. Modele şi mărturii) cât şi în noile contexte ideologice (George Enache, Conştiinţa creştină în modernitate. Chipuri şi fapte).

            Au fost publicate şi o serie de scrieri literare, în general cu tematică sau context istoric. Astfel, dramaturgul Vlad Vasiliu a publicat o serie de drame istorice, eseistul şi poetul Virgil Nistru Ţigănuş a ieşit în public cu o serie de scrieri cu tematică etico-religioasă. Editura este deschisă şi către scrieri cu un caracter mai subiectiv, considerând că în timp trăirile şi percepţiile oamenilor, exprimate eseistic sau liric, vor deveni documente atestând atmosfera vremii. Totodată, considerăm că atmosfera unor vremuri trecute poate fi sugestiv exprimată prin lucrări aparţinând genului literar.