România şi Comisia Europeană a Dunării
Diplomaţie. Suveranitate. Cooperare internaţională

          Ştefan Stanciu a consacrat prezenta lucrare unor aspecte fundamentale ale istoriei Dunării, timp de aproape un veac, de la mijlocul secolului al XIX-lea la mijlocul veacului trecut. În atenţia sa a stat Comisia Europeană a Dunării, constituită temporar de către Congresul de la Paris din 1856, dar, care în fapt şi-a văzut existenţa repetat prelungită până în 1948 şi de asemenea problema suveranităţii României asupra părţii din fluviu - cea mai importantă, care trece prin teritoriile sale.

           Meritul principal al autorului este întemeierea sa pe bogata arhivă a Comisiei Europene a Dunării, pe care a utilizat-o masiv, în aşa măsură încât lucrarea este construită aproape în exclusivitate pe materialele oferite de acest fond şi pe alte surse documentare din arhivele din România. Relaţia dintre statul român şi Comisia Europeană a Dunării - din care efectiv a făcut şi el parte, în temeiul tratatului de la Berlin din 1/13 iulie 1878 - şi problema afirmării şi apărării suveranităţii sale asupra părţii din fluviu care-i aparţine au reprezentat subiectele pe care domnul Ştefan Stanciu le-a urmărit în lucrarea sa, în procesele lor evolutive, dar, mai trebuie adăugat, că prin lucrarea sa cititorul este pus în contact cu o problematică cu mult mai vastă referitoare la Dunăre, conţinută în fondurile de arhivă cercetate şi folosite benefic de autor.

           România şi Comisia Europeană a Dunării. Diplomaţie. Suveranitate. Cooperare internaţională cuprinde o Introducere, nouă capitole, Concluzii şi o Bibliografie selectivă; de asemenea ilustraţii şi hărţi în anexă. În Introducere se face de către autor şi o prezentare istoriografică. Primele trei capitole sunt consacrate regimului Dunării până în 1878, acordându-se atenţie şi perioadei precedând Congresul de la Paris din 1856 şi urmărindu-se activitatea Comisiei Europene a Dunării, poziţia României faţă de problema Dunării şi deciziile luate în 1878, în timpul Congresului de la Berlin, când România a devenit şi ea membră a Comisiei Europene. Într-un alt capitol se tratează evoluţia problemei Dunării şi activitatea Comisiei Europene până la tratatul de la Londra din 1883. Un amplu capitol este consacrat perioadei 1883-1914. Următoarele capitole sunt dedicate perioadei interbelice şi începutului celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada interbelică România fiind una din cele patru membre ale Comisiei. Trebuie remarcat că în lucrare se are în vedere cu prioritate activitatea Comisiei Europene, dar şi prezenţa României şi necontenitele ei străduinţe pentru apărarea drepturilor ei suverane şi de asemenea, ansamblul problemelor legate de marele fluviu în perioadele analizate.

           Lucrarea abundă în informaţii legate de Dunăre, în bună parte inedite, ceea ce reprezintă un neîndoielnic merit. Dorinţa autorului de a nu lăsa nimic deoparte a dus şi la includerea în unele părţi a unor materiale colaterale referitoare la oraşul Galaţi şi traficul de mărfuri pe Dunărea Maritimă.

           România şi Comisia Europeană a Dunării. Diplomaţie. Suveranitate. Cooperare internaţională are marele merit de a fi adus în circuitul ştiinţific un număr remarcabil de informaţii inedite şi de a fi monografia cea mai completă referitoare la activitatea Comisiei Europene a Dunării. În baza ei, avem o viziune nouă privind istoricul acestui important organism internaţional şi totodată a poziţiei României faţă de el, a demersurilor făcute de diplomaţia românească pentru recunoaşterea deplinei suveranităţi. Lucrarea relevă un model de cooperare internaţională care s-a derulat prin navigaţie peste nouă decenii pe sectorul maritim al Dunării în folosul tuturor comunităţilor umane interesate.

Academician Dan BERINDEI

           Ediţia a II-a a lucrării România şi Comisia Europeană a Dunării. Diplomaţie. Suveranitate. Cooperare internaţională, apare, după 12 ani de la prima ediţie, la Editura Muzeului de Istorie Galaţi, iar editorul a intervenit la Anexele din volum făcând următoarele modificări şi completări:

           Toate imaginile sunt reproduceri color.

           Valoarea acestei cărţi este dată, în special, de izvoarele arhivistice inedite, dar şi de interpretarea unei ample bibliografii apărută după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (21 iulie 1774), bibliografie cu referire la libera circulaţie pe Dunăre.

           Lucrarea este completată de un indice de nume, un set de fotografii ale comisarilor Comisiei Europene a Dunării, precum şi fotocopii a unor planuri şi medalii.

Cristian-Dragoş CĂLDĂRARU