Jurnal Politic (1939-1950)

          Însemnările zilnice sunt un gen aparte pentru cercetarea istorică. Sunt un fel de radiografie cotidiană a felului cum evenimentele sunt înţelese şi receptate. Sunt notaţii personale care, ulterior, prin trecerea timpului, pot dobândi şi alte înţelesuri.

           Într-un fel, însemnările zilnice sunt mai grăitoare decât amintirile. Acestea din urmă redau ceea ce memorialistul a reţinut după trecerea multor ani, iar câteodată sunt „pro domo“, servesc ca explicaţii sau justificare personală.

           Însemnările zilnice reflectă totodată şi reacţiile unei părţi din opinia publică. Dimitrie Iuraşcu ne redă perspectiva diplomaţilor români, a cercurilor Ministerului Afacerilor Străine (denumirea oficială a M.A.E. de astăzi) aflate în legătură cu reprezentanţi ai partidelor tradiţionale naţional-liberal şi naţional ţărănesc, dar şi cu lumea învăţământului, a artelor, a literaturii.

          Diplomat de carieră timp de 34 de ani, Dimitrie Iuraşcu ne-a lăsat şi însemnări zilnice. Jurnalul a fost ţinut timp de 11 ani (aprilie 1939-martie 1950), cu însemnări făcute în timpul desfăşurării evenimentelor, fără ca ulterior textul să fie revizuit sau retuşat.

           Este reacţia în direct a diplomaţilor, a unei categorii profesionale de elită din România tradiţională, faţă de evenimentele de atunci, de răsturnările radicale ce aveau loc în ţară.

           Este deopotrivă şi mărturia unei persoane avizate care şi-a dat seama chiar atunci, în 1947-1949, că oamenii nu au ce aştepta de la puterile din Vest, că ţara a fost lăsată în aria de dominaţie a Moscovei. Opinia publică – o parte a ei cel puţin – a continuat să creadă că puterile din Vest vor reacţiona totuşi… A fost o iluzie care a durat ani de zile şi cu greu realitatea şi-a făcut loc în percepţia individuală şi colectivă.

           Însemnările ministrului plenipotenţiar clasa I-a, treapta cea mai de sus a meseriei în acea vreme, prezintă astăzi un cert interes. Ele cuprind: a) comentariile cercurilor diplomatice române privind evoluţii şi realităţi interne şi internaţionale; b) reflecţiile proprii ale autorului Dimitrie Iuraşcu.

           Jurnalul politic consemnează şi alte realităţi ca, de exemplu, foametea cumplită din Moldova în 1946: „Populaţia redusă la 150 grame mălai/zi, nu primeşte mai nicăieri şi mai niciodată raţia, aşa că oamenii fierb ghindă cu 1.800 lei/kg şi în lipsa acesteia fierb coajă de copac. Copiii de 1 an cântăresc 3 kg şi pretutindeni spiritele sunt la cel mai cumplit grad de revoltă“ (22 decembrie 1946).

           După votarea Constituţiei RPR (13 aprilie 1948) notaţiile din Jurnal devin mult mai sumare; consemnarea unor fapte interne (arestări) alteori externe, zvonuri de război inclusiv constatarea că România este abandonată (23 noiembrie 1949).

           Notările în Jurnal încetează pe 13 martie 1950: „în orice clipă mă pot aştepta la percheziţii, arestare sau, în cazul cel mai bun, la alungarea bruscă din casă…“. Motivarea era cu totul întemeiată. Sentimentul de teamă, de a fi oricând lovit de măsurile represive ale regimului, a mers în creştere, din 1948 şi până la începutul anilor ’60, chiar dacă au intervenit şi unele „pauze“, ca de exemplu după moartea lui Iosif Vissarionovici Stalin. Pauze temporare, fiindcă măsurile represive au fost reluate în 1958.

Acad. Dinu C. GIURESCU

*

Istoria caietelor

          Cele 10 caiete, format 18x20 cm., închise între coperţi negre cartonate, a câte 160-200 file fiecare reprezintă însemnările diplomatului de carieră Dimitrie Iuraşcu, privind situaţia internaţională şi cea internă din România de-a lungul unuia dintre cele mai grele şi agitate decenii ale istoriei secolului al XX-lea.

           Începute în aprilie1939,- imediat după încheierea misiunii în Norvegia, unde fusese timp de 4 ani ministrul plenipotenţiar al României la Oslo, din nevoia probabil spontan resimţită de a destăinui hârtiei evenimentele interne şi internaţionale importante la care era martor şi pe pe care le trăia,- ele au continuat aproape zilnic, scrise „din prima”, fără adausuri sau corectări ulterioare, cu o aceeaşi grafie ordonată, cu toc şi peniţă, folosind cerneală neagră sau albastră, acoperind astfel peste 2000 pagini, până când se întrerup brusc în martie 1950.

           În acest interval, Dimitrie Iuraşcu a activat neîntrerupt în cadrul Ministerului Afacerilor Străine, fie ca şef de misiune diplomatică în Portugalia (1941) fie ocupând funcţii de răspundere în administraţia centrală din Bucureşti, însemnările continuând şi după punerea sa în disponibilitate în iunie 1947.

           De-a lungul a aproape 11 ani (exact 3973 zile), a deschis caietele pentru a nota de 2070 ori, ceeace înseamnă că practic la 2 zile, câteodată seară de seară, a avut perseverenţa, găsind clipele de răgaz, pentru a trece pe hârtie ultimele veşti culese din presa zilei sau de la posturile de radio (cele occidentale tot mai greu de recepţionat), precum şi gândurile şi starea sufletească, în legătură cu ceea ce se petrecea.

           Relatarea seacă, uneori în stil de reporter cu care sunt înregistrate faptele, susţinută fiind de numeroase extrase din presa românească sau străină, decupate şi lipite cu acribie în caiete la locul cuvenit, cu sublinierea pasajelor celor mai importante este apoi complectată şi comentată adesea prin prisma experienţei sale de viaţă şi din cariera diplomatică. Nefiind implicat în partizanatele de partid, şi-a putut permite să radiografieze, – uneori în accente severe – personalităţile politice ale timpului, dintre care cu unele, a venit direct în contact.

          Titlurile fiecărui caiet de pe etichetele coperţilor alături de intervalul de timp la care se referă, le-a ales ca pe un simbol al intervalului consemnat, trecute probabil şi prin filtrul propriei stări sufleteşti a momentului.

                     I. La guerre des dupes (Războiul păcăliţilor) 28.4.1939 - 13.6.1940

                     II: Les martyrs sans la foi (Martirii fără de credinţă) 15.6.1940 - 26.6.1941

                     III. L’aube renâit (Renaşte speranţa) 27.6.1940 - 22.7.1942

                     IV. Ciels brouillés (Orizonturi întunecate) 23.7.1942 - 22.3.1943

                     V. Coeurs en detrèsse (Inimi disperate) 22.3.1943 - 31.12.1943

                     VI: Wenn Not am Höchsten, ist Gott am Nächsten (La greu, Dumnezeu e aproape) 3.1.1944 - 29.8.1944

                     VII. Le mauvais quart d’heure (Ceasul greu) 31.8.1944 - 2.6.1945

                     VIII. Les convulsions pour la paix (Convulsiile păcii) 4.6.1945 - 26.4.1946;

                     IX. În Raiul Sovietic 28.04.1946- 31.03.1948;

                     X. fără titlu 1.4.1948 - 13.3.1950 (neterminat.)

Niculae IURAŞCU