Galaţi în cărţi poştale ilustrate

          Începutul secolului al XIX-lea a adus cu sine dezvoltarea şi modernizarea târgurilor din Principatele Române. Regulamentul Organic din 1831-1832 a pus în aplicare şi măsuri administrativ-edilitare, transformând radical aspectul urbanistic şi arhitectural al oraşului Galaţi.

           Aceste planuri de modernizare urbanistică a oraşului Galaţi au continuat şi după domnia lui Mihail Sturdza, oraşul-port devenind un important centru comercial al României, unde, în perioada interbelică, au fost deschise 19 consulate.

           Programele edilitar-urbanistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea au dus la dispariţia şi reconfigurarea zonei istorice a oraşului Galaţi; frumuseţea de altădată a oraşului o putem admira doar din cărţi poştale ilustrate şi, uneori, din albume-ghid.

           Interesul pentru cunoaşterea oraşului Galaţi prin cărţi poştale ilustrate este mai vechi, animând mulţi iubitori de istorie locală. De-a lungul timpului, acest interes s-a manifestat prin organizarea de expoziţii, susţinerea unor conferinţe sau realizarea unor mici cataloage, având ca temă arhitectura şi amenajarea sa urbanistică.         

           Astfel, arta fotografică de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului următor s-a îmbinat fericit cu istoria arhitecturii acestui port dunărean.

           În anul 2014, Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi îşi propunea reluarea proiectului de editare a unui album care să cuprindă o istorie în imagini a oraşului Galaţi.

           Pentru realizarea acestui proiect au fost invitaţi cinci colecţionari, pasionaţi de istoria modernă şi contemporană a oraşului Galaţi: Laurenţiu-Lucian Drăguşin, Neculai Miloşovici, Ilie Negrea, Iulian Panait şi Florenţiu-Valentin Tanascov. Astfel a început proiectul de prezentare a oraşului Galaţi, aşa cum a fost văzut de fotografii din secolele XIX-XX.

           Lucrarea de faţă se constituie într-un „ghid turistic” al târgului de altădată, cuprinzând patru capitole. Textele introductive aparţin doamnei Violeta Ionescu, o scriitoare binecunoscută în lumea literară şi jurnalistică.

                     Primul capitol, Vatra vechiului Galaţi, ne introduce în istoria modernă a oraşului Galaţi, „cu portul foarte animat, unde veneau corăbii din Istambul, din porturile Mării Negre, din Egipt, din Barbaria (Africa de Nord) pentru cereale şi lemne, dar şi pentru peşcheşul turcesc”, unde se înfiinţează, în anul 1834, primele curse regulate Galaţi-Viena, cu vapoare austriece cu abur.

                     Este descrisă vatra veche a oraşului, cu freamătul vieţii din „piaţe, magazine, cofetării, bodegi, baruri, bordeluri, magazii, hambare de cereale şi coloniale, agenţii, fabrici, cu puzderia de prăvălii unde se vindeau «cu mărunţeaua» («en detail», cum spune francezul) mărfurile aduse de corăbiile şi vapoarele venite în port din toată lumea”.

                     Galaţiul era un oraş cosmopolit, unde se întâlneau „români, evrei, greci, armeni, bulgari, ruşi, sârbi, lipoveni, nemţi, englezi, francezi, italieni, olandezi, polonezi, unguri, turci...”, un oraş cu o arhitectură aparte a clădirilor impunătoare, precum Camera de Comerţ, Bursa, Pescăriile Statului sau Palatul Navigaţiei. 

           Al doilea capitol, Piaţa Regală, ne poartă paşii prin „fruntea oraşului, partea liniştită, curată şi luminoasă a Galaţilor”, cu străzile pavate cu macadam, care a „căpătat personalitate, prin ridicarea, în mijlocul ei, a statuii din bronz a fostului pârcălab şi deputat de Covurlui, Costache Negri (1821-1876), opera sculptorului I. Iordănescu”. Distrugerile provocate de război, în vara anului 1944, au transformat Piaţa Regală şi centrul vechi al oraşului Galaţi într-un morman de ruine, rămânând în picioare „numai statuia lui Costache Negri, stingheră, privind parcă mirată şi dezolată printre dărâmături”, la ceea ce se întâmpla în jur.

           În continuare, prin capitolul  Strada Domnească, suntem purtaţi pe principala stradă a oraşului, „cu parfumul ei, aparte, inconfundabil, şi nu numai datorită teilor seculari care o străjuiesc şi care, la vremea înfloririi lor, învăluie cu mirosul lor tot oraşul, dar şi pentru aerul de bunăstare şi eleganţa impozantelor ei palate şi clădiri, cu o arhitectură inspirată şi de bun gust”. Pe această stradă se aflau hoteluri şi magazine de lux, cinematografe şi teatre, cele două catedrale, ortodoxă şi catolică, Palatul Justiţiei, Palatul Aministrativ, Institutul Notre Dame de Sion, Tribunalul Covurlui, şi Palatul Episcopal, Parcul Municipal, Grădina Publică etc. „toate purtând emblema traiului prosper al unui oraş de oameni înstăriţi”.

           Această stradă principală din Galaţi era preferată pentru „promenada gălăţenilor”, cu „teii, mari, liniştiţi, dând demnitate străzii, caselor şi oamenilor, o adevărată  bijuterie a oraşului”, cum îşi amintea Crişan V. Muşeţeanu.

                     Al patrulea capitol, Stradele Urbei, ne poartă paşii pe principalele căi din oraş, aşa cum au rămas în „imaginile din ilustratele, fotografiile din albume vechi, păstrate de colecţionari împătimiţi, arhive, anuare, articole din presa vremii, mărturii ale unor scriitori talentaţi, vrednici să lase o pată de culoare pe retina noastră neştiutoare”.

           Detaliile tehnice privind apariţia şi circulaţia cărţilor poştale din acest album aparţin doamnei Valentina Oneţ.

           Proiectul nostru este realmente interesant în condiţiile în care multe dintre clădirile, străzile şi monumentele de for public din Galaţiul de la sfârşitul veacului XIX şi prima jumătate a veacului XX au dispărut, fie din cauza celor două Războaie Mondiale, fie în urma lucrărilor de sistematizare urbană de după anul 1950.

Cristian-Dragoş CĂLDĂRARU