Teatru, vol. I

          Acest volum de teatru al lui Vlad Vasiliu, actor, regizor, poet şi dramaturg gălăţean, aduce în faţa publicului trei piese de teatru a căror acţiune se derulează într-un interval şi context istoric, naţional şi internaţional de aproape un secol (1857-1947).

                    - Împrimăvărare sau Primăvara speranţei.

          Fascinat de binecunoscutele întâlniri de la Mânjina, Vlad Vasiliu surprinde în piesa „Împrimăvărare sau Primăvara speranţei” anumite momente din perioada premergătoare Unirii Principatelor Române (actul I), acţiunea derulându-se în conacul de la Mânjina a lui Costache Negri, iar în actul doi, acţiunea se mută în casa familiei Ioan Cuza din Galaţi, imediat după dubla alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza şi sosirea sa la casa părintească. Regăsim în această piesă de teatru personaje precum Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri sau Catinca (Cocuţa) Vogoride care au marcat istoria politică şi culturală a României din a doua jumătate a veacului XIX.

                    - Brâncuşiana sau Procesul Păsării în zbor.

          A doua piesă de teatru „Brâncuşiana sau Procesul Păsării în zbor” ne introduce într-un subiect mai puţin cunoscut, anume procesul pe care Constantin Brâncuşi l-a intentat S.U.A. în anul 1927, deoarece în toamna anului 1926, cu prilejul unei expoziţii cu operele lui Brâncuşi ce urmau a fi expuse la Galeria Brummer din New York, vameşii americani au considerat că lucrarea „Pasărea în spaţiu” nu este operă de artă, obligându-l pe Brâncuşi să plătească 240 de dolari. Procesul s-a terminat în anul 1928 cu verdictul judecătorului Byron Waite: „obiectul în discuţie este frumos şi simetric în formele sale ... şi este produsul original al unui sculptor profesionist”.

                    - Zborul frânt al „Rândunicii” sau Sufletul „Rândunicii”.

          Volumul de teatru se încheie cu piesa „Zborul frânt al Rândunicii sau Sufletul Rândunicii”, fiind, aşa cum precizează autorul, „inspirată dintr-o povestire a tatălui meu, Matei Vasiliu, care până în 1944 a fost şeful Arsenalului Marinei Galaţi”. Piesa se doreşte un omagiu pentru toate echipajele care au servit pe această şalupă torpiloare intrată în serviciul Marinei militare Române în anul 1873, remarcându-se în războiul pentru Independenţa României scufundând la Măcin, în mai 1877, monitorul otoman „Duba Seifi”, dar şi în luptele pentru apărarea oraşului Galaţi în perioada 7-9 ianuarie 1918.

Cristian-Dragoş CĂLDĂRARU